rămășag
/rə.mə'ʃag/Etimologie
Din rămas + sufixul -șag.
Definiții
- (construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rămășag | rămășaguri |
| genitiv-dativ | rămășagului | rămășagurilor |
| vocativ | rămășagule | rămășagurilor |
| articulat | rămășagul | rămășagurile |