rage
/'ra.ʤe/Etimologie
Din latină ragĕre.
Definiții
- (v.intranz.) (despre unele animale) a scoate răgete.
- (fig. depr.) (mai ales despre copii) a plânge cu voce tare (de cele mai multe ori fără motiv).
- (fig.) (despre oameni) a țipa, a răcni, a zbiera, a urla.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ragea | rageau |
Sinonime: 1: mugi, răcni, zbiera, 3: țipa, striga, urla