răftuleț
/rəf.tu'leʦ/Etimologie
Din raft + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui raft.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răftuleț | răftulețe |
| genitiv-dativ | răftulețului | răftulețelor |
| vocativ | răftulețule | răftulețelor |
| articulat | răftulețul | răftulețele |