răculeț
/rə.ku'leʦ/Etimologie
Din rac + sufixul -uleț.
Definiții
- (zool.) răcușor.
- (bot.) (Polygonum bistorta sau Persicaria bistorta) plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răculeț | răculeți |
| genitiv-dativ | răculețului | răculeților |
| vocativ | răculețule | răculeților |
| articulat | răculețul | răculeții |
Sinonime: 1: (zool.) răcușor, (rar) răcuț, 2: (bot.) (reg.) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui