răcoreală
/rə.koˈre̯a.lə/Etimologie
Din a răcori + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) răcori; răcoare, (concr.) boare, adiere răcoroasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răcoreală | răcoreli |
| genitiv-dativ | răcorelii | răcorelilor |
| vocativ | răcoreală | răcorelilor |
| articulat | răcoreala | răcorelile |