răcăni
/rə.kə'ni/Etimologie
Din rac + sufixul -ăni.
Definiții
- (v.intranz.) a orăcăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răcănea | răcăneau |
Din rac + sufixul -ăni.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răcănea | răcăneau |
Probabil contaminare între rec (r)ut și râtan.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răcan | răcani |
| genitiv-dativ | răcanului | răcanilor |
| vocativ | răcanule | răcanilor |
| articulat | răcanul | răcanii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică