răcăluire
/rə.kə.lu'i.re/Etimologie
Din răcălui.
Definiții
- acțiunea de a răcălui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răcăluire | răcăluiri |
| genitiv-dativ | răcăluirii | răcăluirilor |
| articulat | răcăluirea | răcăluirile |
Din răcălui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | răcăluire | răcăluiri |
| genitiv-dativ | răcăluirii | răcăluirilor |
| articulat | răcăluirea | răcăluirile |
Din râcălui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | râcăluire | râcăluiri |
| genitiv-dativ | râcăluirii | râcăluirilor |
| articulat | râcăluirea | râcăluirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică