răcădui
/rə.kə.du'i/Etimologie
Din maghiară reked „a răguși”.
Definiții
- (v.refl.) (reg.) a se răsti la cineva, a lua o atitudine amenințătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răcăduea | răcădueau |
Din maghiară reked „a răguși”.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răcăduea | răcădueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică