răbui
/rə.bu'i/Etimologie
Din germană reiben „a freca”.
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a da, a unge cu răbuială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răbuea | răbueau |
Din germană reiben „a freca”.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | răbuea | răbueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică