răbufni

Etimologie

Din răzbufni (învechit „a răbufni” < răz- + a bufni).

Definiții

1. (v.intranz. și tranz.) a produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat.
2. (v.intranz.) (despre zgomote) a răsuna puternic.
3. (v.intranz.) a izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli.
4. (v.tranz.) a da drumul la..., a împrăștia.
5. (v.intranz.) a năpădi.
6. (v.intranz.) a-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp.

Declinare