rânjitură
/rɨn.ʒi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) rânji + sufixul -tură.
Definiții
- rânjire; rânjet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rânjitură | rânjituri |
| genitiv-dativ | rânjiturii | rânjiturilor |
| vocativ | rânjitură | rânjiturilor |
| articulat | rânjitura | rânjiturile |