râmătură
/rɨ.mə'tu.rə/Etimologie
Din a râma + sufixul -ătură.
Definiții
- loc unde a râmat un porc; pământ scormonit de un porc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | râmătură | râmături |
| genitiv-dativ | râmăturii | râmăturilor |
| vocativ | râmătură | râmăturilor |
| articulat | râmătura | râmăturile |