râcâitură
/rɨ.kɨ.i'tu.rə/Etimologie
Din a râcâi + sufixul -tură.
Definiții
- râcâire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | râcâitură | râcâituri |
| genitiv-dativ | râcâiturii | râcâiturilor |
| vocativ | râcâitură | râcâiturilor |
| articulat | râcâitura | râcâiturile |