păștiță
/pəʃ'ti.ʦə/Etimologie
Din Paști + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Anemone ranunculoides) plantă erbacee mică, cu una sau cu două flori galbene-aurii, acoperite pe dinafară cu peri moi; păscuță, floarea-Paștilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păștiță | păștițe |
| genitiv-dativ | păștiței | păștițelor |
| vocativ | păștiță | păștițelor |
| articulat | păștița | păștițele |
Sinonime: (bot.) găinușa, gălbenele (pl.), dediței-galbeni (pl.), floarea-Paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pâinea-Paștelui