pătlăgea
/pət.lə'ʤe̯a/Etimologie
Din turcă patlıcan < persană بادنجان (bâdenjân).
Definiții
- (determinat adesea, prin „roșie”) (Solanum lycopersicum sau Lycopersicum esculentum) plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată; (p.restr.) fructul acestei plante.
- (determinat adesea prin „vânătă”) (Solanum melongena) plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă; (p.restr.) fructul acestei plante.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pătlăgea | pătlăgele |
| genitiv-dativ | pătlăgelei | pătlăgelelor |
| vocativ | pătlăgea | pătlăgelelor |
| articulat | pătlăgeaua | pătlăgelele |
Sinonime: 1: (bot.) roșie, tomată, 2: (bot.) vânătă