pănușer
/pə.nu'ʃer/Etimologie
Din pănușă + sufixul -ar.
Definiții
- (reg.) locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pănușer | pănușere |
| genitiv-dativ | pănușerului | pănușerelor |
| vocativ | pănușerule | pănușerelor |
| articulat | pănușerul | pănușerele |