pămânțel
/pə.mɨn'ʦel/Etimologie
Din pământ + sufixul -el.
Definiții
- diminutiv al lui pământ.
- argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor.
- (geol.) diatomit; kiselgur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pămânțel | pămânțele |
| genitiv-dativ | pămânțelului | pămânțelelor |
| vocativ | pămânțelule | pămânțelelor |
| articulat | pămânțelul | pămânțelele |