pălămidă
/pə.lə'mi.də/Etimologie
Din bulgară паламида (palamida) < turcă palamud, palamut („ghindă”) și acesta, probabil, din neogreacă βαλανίδι (valanída, „ghindă”). A existat probabil din neogreacă o încrucișare cu neogreacă παλάμη (palámi, „palmă”), confer neogreacă παλαμονίδα (palamonída, „osul-iepurelui”); dar numai παλάμη (palámi) nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvântul următor.
Definiții
- (bot.) (Cirsium arvense) plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpină înaltă, cu rădăcini adânci, cu frunzele întregi sau crestate, acoperite pe margini cu spini, care este foarte vătămătoare pentru semănături.
- (bot.) (Carduus crispus) plantă erbacee bienală din familia compozitelor, cu frunze spinoase, păroase și cu flori roșii.
- (iht.) (Sarda sarda) pește marin răpitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici și cu numeroși dinți pe fălci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pălămidă | pălămide |
| genitiv-dativ | pălămidei | pălămidelor |
| vocativ | pălămidă | pălămidelor |
| articulat | pălămida | pălămidele |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) crăpușnic, scaiete, (iht.) bonită