păcurări
/pə.ku.rə'ri/Etimologie
Din păcurar.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) (înv. și reg.) a ciobăni, a păstori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | păcurărea | păcurăreau |
Din păcurar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | păcurărea | păcurăreau |
Din păcurar + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păcurăriță | păcurărițe |
| genitiv-dativ | păcurăriței | păcurărițelor |
| vocativ | păcurăriță | păcurărițelor |
| articulat | păcurărița | păcurărițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică