păcurări
/pə.ku.rə'ri/Etimologie
Din păcurar.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) (înv. și reg.) a ciobăni, a păstori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | păcurărea | păcurăreau |
Din păcurar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | păcurărea | păcurăreau |
Din a păcurări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păcurărit | păcurărite |
| genitiv-dativ | păcurăritului | păcurăritelor |
| vocativ | păcurăritule | păcurăritelor |
| articulat | păcurăritul | păcurăritele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică