pârțag
/pɨr'ʦag/Etimologie
Din pârț + sufixul -ag.
Definiții
- (pop. și fam.) acces de furie, gust de ceartă; capriciu, toană.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pârțag | — |
| genitiv-dativ | pârțagului | — |
| vocativ | pârțagule | — |
| articulat | pârțagul | — |