pârpăriță
/pɨr.pə'ri.ʦə/Etimologie
Din slavă (veche) prŭprica, ucraineană пeрeпeлyча (perepelyća).
Definiții
- mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului.
- (reg.) cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele.
- gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate.
- (reg.) teică (la moară).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pârpăriță | pârpărițe |
| genitiv-dativ | pârpăriței | pârpărițelor |
| vocativ | pârpăriță | pârpărițelor |
| articulat | pârpărița | pârpărițele |