putrefacție
/pu.tre'fak.ʦi.e/Etimologie
Din franceză putréfaction < latină putrefactio, putrefactionis.
Definiții
- proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire.
- fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul.
- (fig.) descompunere, decădere morală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | putrefacție | putrefacții |
| genitiv-dativ | putrefacției | putrefacțiilor |
| vocativ | putrefacție | putrefacțiilor |
| articulat | putrefacția | putrefacțiile |