pustnicie
/pus.tni'ʧi.e/Etimologie
Din pustnic + sufixul -ie.
Definiții
- viață, stare de pustnic; sihăstrie.
- (fig.) viață retrasă și aspră pe care o duce cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pustnicie | — |
| genitiv-dativ | pustniciei | — |
| vocativ | pustnicie | — |
| articulat | pustnicia | — |