← înapoi la căutare

pustnici

/pus.tni'ʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din pustnic.

Definiții

  1. (v.intranz.) (rar) a duce viață de pustnic.
  2. (v.refl.) a se face pustnic.

Declinare

CazSingularPlural
verbpustniceapustniceau

pustnic

/'pus.tnik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din slavă (veche) pustynĩnikŭ.

Definiții

  1. călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit.
  2. (fig.) persoană care duce o viață retrasă și aspră.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpustnicpustnici
genitiv-dativpustniculuipustnicilor
vocativpustniculepustnicilor
articulatpustniculpustnicii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică