pustă
/'pus.tə/Etimologie
Din maghiară puszta.
Definiții
- câmpie întinsă acoperită cu ierburi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pustă | puste |
| genitiv-dativ | pustei | pustelor |
| articulat | pusta | pustele |
Din maghiară puszta.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pustă | puste |
| genitiv-dativ | pustei | pustelor |
| articulat | pusta | pustele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică