purica
/pu.riˈka/Etimologie
Din latină pūlicāre (< pūlex, pūlicem).
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (pop. și fam.) a (se) curăța de purici.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru purica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | purica | puricau |
Sinonime: 1: despăduchea, păduchea