puricariță
/pu.riˈka.ri.ʦə/Etimologie
Din purice + sufixul -ariță.
Definiții
- (bot.) (Pulicaria vulgaris) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | puricariță | puricarițe |
| genitiv-dativ | puricariței | puricarițelor |
| vocativ | puricariță | puricarițelor |
| articulat | puricarița | puricarițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui