puricătură
/pu.ri.kə'tu.rə/Etimologie
Din a purica + sufixul -ătură.
Definiții
- (pop. și fam.) puricat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | puricătură | puricături |
| genitiv-dativ | puricăturii | puricăturilor |
| vocativ | puricătură | puricăturilor |
| articulat | puricătura | puricăturile |