pupitru
/pu'pi.tru/Etimologie
Din franceză pupitre.
Definiții
- obiect de mobilă având suprafața în plan înclinat și pe care se pune (la înălțimea vederii) o carte, o partitură etc.; (în special) bancă de școală cu fața înclinată; (p.restr.) partea de deasupra a unei astfel de bănci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pupitru | pupitre |
| genitiv-dativ | pupitrului | pupitrelor |
| vocativ | pupitrule | pupitrelor |
| articulat | pupitrul | pupitrele |