pupic
/'pu.pik/Etimologie
Din pup + sufixul -ic.
Definiții
- (fam. și în limbajul copiilor) diminutiv al lui pup.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pupic | pupici |
| genitiv-dativ | pupicului | pupicilor |
| vocativ | pupicule | pupicilor |
| articulat | pupicul | pupicii |