verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *puppare.
Definiții
- (v.tranz. și refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta.
- (v.tranz.) (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pupa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | pupa | pupau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din (pu-pu-)pup + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre pupeze) a scoate strigăte caracteristice speciei.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a flecări, a cleveti.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | pupăea | pupăeau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru pupa.
- forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru pupa.