pupătură
/pu.pə'tu.rə/Etimologie
Din a pupa + sufixul -ătură.
Definiții
- (fam.) sărutare, pupat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pupătură | pupături |
| genitiv-dativ | pupăturii | pupăturilor |
| vocativ | pupătură | pupăturilor |
| articulat | pupătura | pupăturile |