← înapoi la căutare

pungăși

/pun.gə'ʃi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din pungaș.

Definiții

  1. (v.tranz. refl. recipr.) (fam.) a (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca.

Declinare

CazSingularPlural
verbpungășeapungășeau

pungaș

/punˈgaʃ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Cuvânt autohton, derivat de la cuvântul pungă (cu bani), în sensul de om care fură o pungă cu bani (portmoneu), generalizat și la alte furturi, inclusiv cele intelectuale.

Definiții

  1. om sau persoană care fură.
  2. (fig.) om care păcălește, sau înșeală.
  3. (fam.) om ștrengar, sau șiret.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpungașpungași
genitiv-dativpungașuluipungașilor
vocativpungașulepungașilor
articulatpungașulpungașii

Sinonime: șmecher, hoț, furător, furtișag, șnapan, ștrengar, prădător, lotru, robalău, chesăgiu, coțcar, manglitor, teșcar, șutitor

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică