pungălitură
/pun.gə.li'tu.rə/Etimologie
Din a pungăli + sufixul -tură.
Definiții
- (pop.) faptul de a pungăli; (concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pungălitură | pungălituri |
| genitiv-dativ | pungăliturii | pungăliturilor |
| vocativ | pungălitură | pungăliturilor |
| articulat | pungălitura | pungăliturile |