punctuație
/punk.tu'a.ʦi.e/Etimologie
Din franceză punctuation (după punct).
Definiții
- sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | punctuație | punctuații |
| genitiv-dativ | punctuației | punctuațiilor |
| vocativ | punctuație | punctuațiilor |
| articulat | punctuația | punctuațiile |