← înapoi la căutare

punctare

/punk'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din puncta.

Definiții

  1. acțiunea de a puncta și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpunctarepunctări
genitiv-dativpunctăriipunctărilor
vocativpunctare, punctareopunctărilor
articulatpunctareapunctările

punctar

/punk'tar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a puncta + sufixul -ar.

Definiții

  1. (tehn.) punctator.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpunctarpunctare
genitiv-dativpunctaruluipunctarelor
vocativpunctarulepunctarelor
articulatpunctarulpunctarele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică