Etimologie

Din punct (după franceză poncteur).

Definiții

1. (v.tranz.) a face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață.
2. (v.tranz.) (fig.) a scoate în evidență, a sublinia, a marca.
3. (v.tranz.) (sport) a însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate.
4. (v.tranz.) a obține puncte printr-un joc sportiv.
5. (v.tranz.) a asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru puncta.

Declinare

Etimologie

Din puncta.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru puncta.
2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru puncta.