verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din punct (după franceză poncteur).
Definiții
- (v.tranz.) a face sau a forma puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare; a face să apară ceva ca niște puncte pe o suprafață.
- (v.tranz.) (fig.) a scoate în evidență, a sublinia, a marca.
- (v.tranz.) (sport) a însemna punctele fiecărei partide sau etape câștigate.
- (v.tranz.) a obține puncte printr-un joc sportiv.
- (v.tranz.) a asambla provizoriu două piese care urmează să fie sudate prin câteva puncte de sudură executate de-a lungul liniei de sudură.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru puncta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | puncta | punctau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru punctat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru puncta.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru puncta.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru puncta.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru puncta.