puncție
/'punk.ʦi.e/Etimologie
Din franceză ponction < latină punctio.
Definiții
- intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | puncție | puncții |
| genitiv-dativ | puncției | puncțiilor |
| vocativ | puncție | puncțiilor |
| articulat | puncția | puncțiile |