← înapoi la căutare

pui

/puj/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină *pulleus (= pullus).

Definiții

  1. (de obicei urmat de determinări care indică specia) pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate.
  2. (spec.) pui de găină; carnea gătită a acestei păsări.
  3. (p.gener.) orice animal de la naștere până la maturitate.
  4. ou sau larvă de insectă.
  5. copil.
  6. (fam.; adesea la voc.) termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit.
  7. (urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv)
  8. (urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ)
  9. plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar.
  10. (spec.) vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; copileț.
  11. (pop.; la pl.) cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești.
  12. (reg.) puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele.
  13. ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari.
  14. (ist.) puișor (veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române).

Exemple

  • Pui de mămăligă
  • Pui de pernă.
  • Pui de somn
  • Pui de bătaie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpuipui
genitiv-dativpuiuluipuilor
vocativpuiulepuilor
articulatpuiulpuii

Sinonime: 3: copil, (pop.) făt, 9: mlădiță, lăstar, 10: copileț

puiule

/ˈpu.ju.le/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din pui.

Definiții

  1. forma de vocativ singular pentru pui.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică