pufăitură
/pu.fə.i'tu.rə/Etimologie
Din a pufăi + sufixul -tură.
Definiții
- pufăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pufăitură | pufăituri |
| genitiv-dativ | pufăiturii | pufăiturilor |
| vocativ | pufăitură | pufăiturilor |
| articulat | pufăitura | pufăiturile |