pufuleț
/pu.fu'leʦ/Etimologie
Din puf + sufixul -uleț.
Definiții
- pufușor.
- (bot.) (la pl.) (Ageratum houstonianum) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală.
- (gastr.) (la pl.) produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pufuleț | pufuleți |
| genitiv-dativ | pufulețului | pufuleților |
| vocativ | pufulețule | pufuleților |
| articulat | pufulețul | pufuleții |
Sinonime: 1: pufușor, 2: (bot.) (reg.) pufușori (pl.)