pufnitură
/puf.ni'tu.rə/Etimologie
Din a pufni + sufixul -tură.
Definiții
- faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet.
- zgomot specific produs de cel care pufnește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pufnitură | pufnituri |
| genitiv-dativ | pufniturii | pufniturilor |
| vocativ | pufnitură | pufniturilor |
| articulat | pufnitura | pufniturile |