pufăit
/pu.fəˈit/Etimologie
Din a pufăi.
Definiții
- faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pufăit | — |
| genitiv-dativ | pufăitului | — |
| vocativ | pufăitule | — |
| articulat | pufăitul | — |
pufăi
/'pu.fəj/Etimologie
Din puf + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) a respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări.
- (v.intranz.) a fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor).
- (v.intranz.) (despre lulea) a scoate fum.
- (v.intranz.) (despre locomotive) a evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pufăea | pufăeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică