verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din puf + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) a respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări.
- (v.intranz.) a fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor).
- (v.intranz.) (despre lulea) a scoate fum.
- (v.intranz.) (despre locomotive) a evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | pufăea | pufăeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | pufăit | — |
| genitiv-dativ | pufăitului | — |
| vocativ | pufăitule | — |
| articulat | pufăitul | — |