puf
/puf/Etimologie
Din bulgară пух (puh), sârbocroată puh.
Definiții
- (de obicei cu sens colectiv) pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc.
- (cu sens colectiv) peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață.
- (cu sens colectiv) părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale.
- (cu sens colectiv) perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc.
- obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf sau din alt material pufos.
- (spec.) minge de badminton.
- scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | puf | pufuri |
| genitiv-dativ | pufului | pufurilor |
| vocativ | pufule | pufurilor |
| articulat | puful | pufurile |