Etimologie

Onomatopee.

Definiții

1. cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc.

Etimologie

Din bulgară пух (puh), sârbocroată puh.

Definiții

1. (de obicei cu sens colectiv) pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc.
2. (cu sens colectiv) peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață.
3. (cu sens colectiv) părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale.
4. (cu sens colectiv) perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc.
5. obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf sau din alt material pufos.
6. (spec.) minge de badminton.
7. scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer.

Declinare