pudoare
/puˈdo̯a.re/Etimologie
Din franceză pudeur < latină pudor, pudoris.
Definiții
- sentiment de sfială, de jenă, de decență manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; (p.ext.) curățenie morală.
- (jur.) castitate, virginitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pudoare | pudori |
| genitiv-dativ | pudorii | pudorilor |
| vocativ | pudoare | pudorilor |
| articulat | pudoarea | pudorile |