substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină publicus, franceză public.
Definiții
- colectivitate mare de oameni; mulțime, lume; (spec.) totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | public | publice |
| genitiv-dativ | publicului | publicelor |
| vocativ | publicule | publicelor |
| articulat | publicul | publicele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți.
- care are loc în prezența unui mare număr de oameni.
- al statului, de stat; care privește întregul popor; pus la dispoziția tuturor.
- (despre persoane) care ocupă o funcție în stat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină publicare.
Definiții
- (v.tranz.) a face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | publica | publicau |