← înapoi la căutare

puber

/ˈpu.ber/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care a ajuns la vârsta pubertății.

Exemple

  • Persoană puberă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpuber/[[puberă]]puberi/pubere
genitiv-dativpuberului/pubereipuberilor/puberelor
vocativpuberule/puberopuberilor/puberelor
articulatpuberul/puberapuberii/puberele

Sinonime: (livr.) nubil

Antonime: impuber

puberă

/pu'be.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din puber.

Definiții

  1. persoană ajuns la vârsta pubertății.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpuberăpubere
genitiv-dativpubereipuberelor
vocativpuberopuberelor
articulatpuberapuberele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică