psiholog
/psi.ho'log/Etimologie
Din franceză psychologue.
Definiții
- observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc.
- persoană specializată în studiul psihologiei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | psiholog | psihologi |
| genitiv-dativ | psihologului | psihologilor |
| vocativ | psihologule | psihologilor |
| articulat | psihologul | psihologii |